Bun venit la intrarea pe Reeperbahn – sau la ieșirea spre Hamburg.
În timp ce spre est se întinde Neustadt în jurul Michelului, cu Reeperbahn spre vest se deschide St. Pauli, căruia i se mai atestă și astăzi că „nu este Hamburg“.
Privind istoric, acest loc se află de fapt în afara unui impresionant zid de fortificație, care a înconjurat Hamburgul din secolele al XVII-lea până în al XIX-lea. Astăzi, există vizibilitate liberă spre oraș; în 1626, o fortificație cu valuri și bastioane înalte de 10 până la 15 metri nu doar vizibilitatea, ci și accesul în oraș. Singurul punct de trecere era Millerntor (aproximativ în locul vechiului post de pază Millerntor), care forma o trecere spre așa-numitul Hamburger Berg, ulteriorul St. Pauli. La nord de Millerntor se lega bastionul „Henricus“ (astăzi locul Muzeului de Istorie al Hamburgului), la sud au urmat „Albertus“ și „Casparus“ (ambele aproximativ la nivelul Monumentului Bismarck), iar la capătul spre Elba se afla puternicul Hornwerk.
Construcția zidului de fortificație a durat aproximativ zece ani, care era considerat unul dintre cele mai moderne și mai scumpe din Europa. O investiție care a meritat, deoarece a salvat orașul de ravagiile Războiului de Treizeci de Ani (1618-1648).
Odată cu ridicarea fortificațiilor, Hamburgul s-a extins cu zonele viitoarei Neustadt, care anterior se aflau în afara vechilor ziduri ale orașului. În această periferie odinioară verde, formată din pajiști, pășuni și cuptoare de cărămidă, până în jurul anilor 1625/26, și Reepschläger (fabricatorii de funii) își desfășurau activitatea – înconjurați de o mică pădure numită „Eichholz“, cum se numește strada și astăzi. Aproape de portul de atunci, ei își răsuceau aici funiile de navă, până când, la ordinul Consiliului Hamburgului, au trebuit să cedeze locul noului zid de fortificație și să-și mute atelierele dincolo de Millerntor – pe Hamburger Berg, în zona actualei Reeperbahn.
Mai multe informații despre Reepschläger din St. Pauli se găsesc la stația Reeperbahn 5 (Colțul Bingöl/Teatrul Imperial).